Definita cuvantului strălucire
STRĂLUCÍRE, (rar) străluciri, s. f. 1. Acțiunea de a străluci și rezultatul ei; intensitatea unei lumini vii. ♦ Lumină vie reflectată; scânteiere, sclipire; spec. iluminare produsă de un astru. ♦ (Fiz.) Mărime care caracterizează un izvor de lumină, egală cu raportul dintre intensitatea luminoasă a izvorului și proiecția ariei sale pe direcția de observație. 2. Fig. Fast, splendoare, frumusețe. ♦ Mărire, glorie. – V. străluci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu strălucire
ANROBÁRE s. f. Amestecare a unui material granular cu un liant. – Cf. fr. enrober. Vezi definitia »
SOLICITÁRE s.f. Acțiunea de a solicita și rezultatul ei; cerere insistentă. ♦ Stabilirea unei tensiuni mecanice, a unui câmp electric sau a unei temperaturi într-un material sau într-un sistem tehnic. [< solicita]. Vezi definitia »
ÎNGENUNCHÉRE, îngenuncheri, s. f. Acțiunea de a îngenunchea și rezultatul ei. – V. îngenunchea. Vezi definitia »
DESOFISTICÁRE, desofisticări, s. f. Eliminare a sofisticării. – De4 + sofisticare. Vezi definitia »
ALÉGERE, alegeri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) alege și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fără alegere = la nimereală, la întâmplare. La alegere = după voia, după placul cuiva. 2. (Mai ales la pl.) Operație care se efectuează conform unor norme precise și dinainte stabilite, pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate să îndeplinească o anumită sarcină. – V. alege. Vezi definitia »