Definita cuvantului strălucire
STRĂLUCÍRE, (rar) străluciri, s. f. 1. Acțiunea de a străluci și rezultatul ei; intensitatea unei lumini vii. ♦ Lumină vie reflectată; scânteiere, sclipire; spec. iluminare produsă de un astru. ♦ (Fiz.) Mărime care caracterizează un izvor de lumină, egală cu raportul dintre intensitatea luminoasă a izvorului și proiecția ariei sale pe direcția de observație. 2. Fig. Fast, splendoare, frumusețe. ♦ Mărire, glorie. – V. străluci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu strălucire
CABRÁRE, cabrări, s. f. Acțiunea de a cabra și rezultatul ei; ridicare a unui cal pe picioarele dinapoi; cabraj. – V. cabra. Vezi definitia »
DEZANGAJÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) dezangaja. ◊ complex de măsuri menit să separe forțele armate ale unor state opuse, spre a înlătura pericolul unei confruntări militare. 2. (psih.) modificare a participării afective și emoționale a unui subiect într-o activitate sau relație. (< dezangaja) Vezi definitia »
túrbure (-ri), s. m. – Hasmuțachi (Anthriscus cerefolium). Mag. turbolya (Tiktin), cu apropiere de turbure. Vezi definitia »
INSTRUÍRE s.f. Acțiunea de a (se) instrui și rezultatul ei. [Pron. -stru-i-. / < instrui]. Vezi definitia »
FĂCĂLITOÁRE, făcălitori, s. f. Lingură mare, cu găvanul găurit, folosită la stână pentru separarea urdei de zer. – Din făcăli (puțin folosit) + suf. -(i)toare. Vezi definitia »