Definita cuvantului strămătură
STRĂMĂTÚRĂ, strămături, s. f. 1. Lână toarsă și vopsită în diferite culori, folosită la țară la țesut, la cusut și la brodat. 2. Destrămătură, stramă. – Cf. stramă, destrămătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu strămătură
tabadură, tabadure s. f. 1. persoană scundă și slabă. 2. (intl.) complice care supraveghează împrejurimile unde acționează un infractor, pentru a preveni surprinderea acestuia asupra faptului. Vezi definitia »
MESALÍNĂ, mesaline, s. f. (Livr.) Femeie desfrânată. – Din fr. messaline. Vezi definitia »
ELECTROACÚSTICĂ s.f. – V. electroacustic (1) [DEX'98] Vezi definitia »
arhimicétă s. f., g.-d. art. arhimicétei; pl. arhimicéte Vezi definitia »
potégă, potége, s.f. (reg.) legătură (din tei răsucit, frânghie sau fier) ce unește capătul osiei cu crucea carului; lambă. Vezi definitia »