Definita cuvantului strămurare
STRĂMURÁRE, strămurări, s. f. (Pop.) Băț ascuțit, nuia sau prăjină cu vârf de fier, cu care se îndeamnă vitele la mers; strămurariță. ♦ P. gener. Nuia lungă, subțire și flexibilă. [Var.: (reg.) stremuráre s. f.] – Lat. *stimularia (< stimulus).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu strămurare
ZVECUÍRE, zvecuiri, s. f. Acțiunea de a zvecui și rezultatul ei. – V. zvecui. Vezi definitia »
IMPUDOÁRE s. f. Lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; nerușinare, impudicitate. – Din fr. impudeur. Vezi definitia »
OSIFICÁRE s.f. Acțiunea de a se osifica și rezultatul ei; osteogeneză; osificație. [< osifica]. Vezi definitia »
SOCIALIZÁRE s.f. Faptul de a (se) socializa. 1. Trecerea mijloacelor de producție în proprietate socialistă. 2. Proces obiectiv prin care, datorită dezvoltării forțelor de producție, în special a marii industrii mecanizate, și în urma concentrării și centralizării capitalului, munca și producția capătă un caracter social. [< socializa]. Vezi definitia »
APĂSÁRE, apăsări, s. f. Acțiunea de a apăsa și rezultatul ei. ♦ Stare a celui chinuit, copleșit de suferință, de griji materiale sau morale. – V. apăsa. Vezi definitia »