Definita cuvantului strămurare
STRĂMURÁRE, strămurări, s. f. (Pop.) Băț ascuțit, nuia sau prăjină cu vârf de fier, cu care se îndeamnă vitele la mers; strămurariță. ♦ P. gener. Nuia lungă, subțire și flexibilă. [Var.: (reg.) stremuráre s. f.] – Lat. *stimularia (< stimulus).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu strămurare
CIRIPÍRE, ciripiri, s. f. Acțiunea de a ciripi. – V. ciripi. Vezi definitia »
PRĂZĂLUÍRE s. f. v. prăzălui. [DAR] Vezi definitia »
TRANSMÍTERE s.f. Acțiunea de a transmite și rezultatul ei; transmisiune; înmânare, remitere; comunicare. [< transmite]. Vezi definitia »
NESUBORDONÁRE s. f. v. INSUBORDONARE. Nesupunere la ordinele autorităților superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare. [DEX '98] Vezi definitia »
DECROȘÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei; decroșaj. ♦ Fractură în scoarța terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal. ♦ Rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element. [< decroșa]. Vezi definitia »