Definita cuvantului strămutare
STRĂMUTÁRE, strămutări, s. f. Acțiunea de a (se) strămuta și rezultatul ei. ♦ Trimitere a unui proces de la o instanță la alta de același grad sau de la un organ de urmărire penală la altul. – V. strămuta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu strămutare
DEPRIVÁRE s. f. (psih.) situație clinică sau experimentală în care bolnavul întrerupe contactele senzoriale cu mediul ambiant. (după engl. deprivation) Vezi definitia »
CONTRACTÁRE2 s.f. Acțiunea de a (se) contracta2 [în DN] și rezultatul ei; contracție. [< contracta2 – în DN]. Vezi definitia »
AFRONTÁRE s.f. Acțiunea de a afronta și rezultatul ei. [< afronta]. Vezi definitia »
BONTĂNÍRE, bontăniri, s. f. v. BONTĂNI. – [DLRM] Vezi definitia »
DESPOIÉRE s. f. v. despuiere. Vezi definitia »