CENS s. n. 1. (în Roma antică) recensământ al verii și al cetățenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etc. 2. (în feudalism) prestație anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului. 3. grupare a unor cetățeni sau a tuturor locuitorilor unei țări după diverse criterii. ◊ (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetățean să aleagă sau să fie ales. (< lat. census, fr. cens) Vezi definitia »

INTÉNS, -Ă, intenși, -se, adj. Foarte tare, viu, puternic. – Din fr. intense. Vezi definitia »

SURPRÍNS, -Ă adj. Mirat, uimit, uluit. [< surprinde]. Vezi definitia »

NINS, -Ă, ninși, -se, adj. Acoperit de zăpadă. ◊ Expr. (A fi) nins de ani (sau de vreme) = (a fi) bătrân, cu părul alb. ♦ Fig. Cărunt. – V. ninge. Vezi definitia »

AVÁNS, avansuri, s. n. 1. Plată anticipată a unei părți dintr-o sumă curentă datorată ca salariu, ca acoperire a unei lucrări efectuate etc. 2. (În expr.) A-i face (cuiva) avansuri = a încerca să câștigi, prin lingușiri, promisiuni sau concesii, prietenia cuiva. – Fr. avance. Vezi definitia »