ÓIȘTE, oiști, s. f. 1. Bară lungă de lemn fixată în crucea carului, a căruței, a trăsurii etc., de care se înhamă caii (sau se înjugă boii). ◊ Expr. A (o) nimeri (sau a da) (ca Irimia) cu oiștea-n gard = a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit, a face o prostie. ♦ Parte a constelației Carul-Mare, alcătuită din trei stele așezate în prelungirea careului care seamănă cu un car. 2. Parte componentă a morii de vânt, cu ajutorul căreia aceasta se întoarce în bătaia vântului. [Pr.: o-iș-] – Din bg. oište. Vezi definitia »

ORTOFÍTE s. f. pl. 1. plante care prezintă o dezvoltare normală. 2. plante care, în dezvoltarea lor ontogenetică, parcurg toate etapele ciclului evolutiv. (< fr. orthophytes) Vezi definitia »

ASEISMICITÁTE s. f. Absență a fenomenelor seismice într-o zonă geografică. – Din fr. aséismicité. Vezi definitia »

IREFUTABILITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea a ceea ce este irefutabil. – Din fr. irréfutabilité. Vezi definitia »

DOLÉNTE adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Dureros, cu tristețe. [< it. dolente]. Vezi definitia »