Definita cuvantului strâmbătură
STRÂMBĂTÚRĂ, strâmbături, s. f. 1. Faptul de a (se) strâmba; grimasă, schimonoseală, schimonositură a feței; strâmbet. ♦ Imitare (în batjocură) a gesturilor, mimicii cuiva. ♦ Fig. Fandoseală, sclifoseală. 2. (Concr.) Obiect strâmb, încovoiat. – Strâmba + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu strâmbătură
SÍXTĂ s.f. Una dintre cele opt poziții simple (de apărare) la scrimă. [< fr. sixte, cf. lat. sextus – al șaselea]. Vezi definitia »
RUÍNĂ s.f. 1. Dărăpănare, năruire; dărâmătură. 2. (Fig.) Pierdere a averii, a situației politice sau economice; sărăcire; istovire; distrugere. [Pl. -ne, -nuri. / cf. lat. ruina, fr. ruine]. Vezi definitia »
IZOHÍPSĂ s.f. Linie care unește pe hartă punctele cu aceeași altitudine; curbă de nivel. [Var. isohipsă s.f. / < fr. isohypse, cf. gr. isos – egal, hypsos – înălțime]. Vezi definitia »
BETÓNICĂ s. f. (Stachys officinalis Trevis) Plantă din familia Labiadae, cu înălțimea de aproximativ jumătate de metru, cu tulpina cu secțiunea pătrată și plină de noduri, din fiecare nod ramificându-se câte două frunze, și cu inflorescențe violacee, câteodată albe. Frunzele și rădăcinile se folosesc în medicină. (din lat. betŏnica) [Dicționarul Academiei Regale Spaniole, 2003] Vezi definitia »
șícă! interj. (reg.; repetat) strigăt cu care se cheamă oile. Vezi definitia »