TROLÍU, troliuri, s. n. Dispozitiv folosit pentru deplasarea (în sens vertical) a unei sarcini, alcătuit din una sau din două tobe care se pot roti în jurul axelor lor și pe care se înfășoară un cablu fixat cu un capăt de tobă și cu celălalt de sarcina pe care trebuie să o deplaseze. – După fr. treuil. Vezi definitia »

NARAMZÍU, -ÍE adj. v. narangiu. Vezi definitia »

PARCAGÍU, parcagii, s. m. (Rar) Paznic, îngrijitor al unui parc (2).- Parc + suf. -giu. Vezi definitia »

VANILÓCVIU s.n. (Liv.) Discurs lipsit de conținut și de concluzii; vorbărie goală. [Pron. -viu. / cf. it. vaniloquio, lat.t. vaniloquium]. Vezi definitia »

fășíu s. m. – Soțul cumnatei. Cr. faša (Bogrea, Dacor., III, 730). Totuși, DAR preferă să plece de la fașe însă este puțin probabil (acest grad de înrudire ar fi imaginat în cruciș, ca fața scutecelor; în acest caz ideea de bază ar fi cea de „încrucișat”, nu cea de „scutec”). Vezi definitia »