GROH interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetele caracteristice scoase de porc. – Onomatopee. Vezi definitia »

PARÓH, parohi, s. m. Preot care conduce o parohie (1). – Din lat. parochus, germ. Parochus. Vezi definitia »

soh, sohuri, s.n. (reg.; în sintagme) soh bun = trecerea firelor de urzeală prin spată, în timpul năvădirii, câte două fire în fiecare dinte; soh rău = aceeași trecere, dar câte două fire într-un dinte și câte unul în următorul. Vezi definitia »

stroh (-huri), s. n. – Resturi de paie. – Var. ștroh. Germ. Stroh „paie”. Tiktin respinge acest etimon, bazîndu-se pe pronunțarea aspirată a finalei rom.; dar cf. șuh ‹ germ. Schuh. Probabil că trebuie să se pornească de la o pronunțare germ. dialectală cu h aspirat. – Der. din sl. *sŭtrochŭ ‹ sŭtreti „a mărunți” (Tiktin; Candrea) este mai puțin probabilă. În Mold. și Bucov. – Der. strohăi, vb. (a se curăța de stroh); străiac, s. n. (Mold., Trans., saltea), din germ. Strohsack (Candrea). Vezi definitia »

ANTIOH, numele a 13 regi elenistici ai Siriei, din dinastia Seleucizilor. Mai importanți: 1. A. I Soter (281-261 î. Hr.), fiul lui Seleucos Nicator. A respins o invazie celtică în Asia Mică. 2. A. II Theos (261-246 î. Hr.) A purtat războaie victorioase împotriva Egiptului elenistic. 3. A. III cel Mare (223-187 î. Hr.) A inițiat o campanie victorioasă în Asia Centrală pînă la Indus (212-205 î. Hr.; înfrînt la Magnesia (190 î. Hr.) de romani, care au cucerit o mare parte din regat. Vezi definitia »