nălucínță, nălucínțe, s.f. (înv.) 1. deșertăciune, vanitate. 2. vrajă, farmec. Vezi definitia »

DREZÍNĂ s. f. vehicul (deschis) pentru transporturi ușoare pe o linie ferată. (< fr. draisine) Vezi definitia »

MÁNȘĂ¹, manșe, s. f. Pârghie folosită la comanda aripioarelor și a profundorului unui avion; p. gener. mâner, manivelă. – Din fr. manche. Vezi definitia »

ARCHEBÚZĂ, archebuze, s. f. Veche armă de foc, asemănătoare cu pușca. – Fr. arquebuse. Vezi definitia »

TROÁCĂ, troace, s. f. 1. Albie, copaie, covată (scurtă și lată). 2. Ladă mare în care cade făina măcinată la moară. 3. Vas de lemn (în formă de jgheab, de ladă lungă etc.) în care se pune apa sau mâncarea pentru animale. 4. (Fam.; la pl.) Catrafuse, calabalâc. [Var.: (reg.) troc s. n.] – Din germ. dial. Trok. Vezi definitia »