CONSTITUÉNT, -Ă I. adj. component, constitutiv. II. s. n. fiecare dintre elementele care formează un ansamblu. ◊ fiecare dintre substanțele care intră într-un sistem fizico-chimic. (< fr. constituant) Vezi definitia »

BIOCURÉNT s. m. energie electrică produsă în țesuturile vii. (< bio- + curent) Vezi definitia »

falimént (faliménte), s. n. – Situație de insolvabilitate declarată de o instanță judiciară, bancrută. – Mr. falimentu. It. falimento, în parte prin intermediul ngr. φαλλιμέντο, sau al germ. Falliment, cf. bg. faliment. – Der. falimenta, vb. (a da faliment); falimentar, adj. (în faliment); falit, s. m. (persoană care a dat faliment), din it. fallito. Vezi definitia »

PATÉNT², -Ă adj. (Despre încuietori, lacăte) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare. ◊ Clește patent (și s.n.) = clește pentru tăiat și lucrat sârmă. // s.f. Capsă. [< germ. Patent]. Vezi definitia »

TEMBELIZÁNT, -Ă, tembelizanți, -te, adj. (Fam.) Care tembelizează. – De la tembeliza. Vezi definitia »