NÁRĂ, nări, s. f. 1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavității nazale prin care respiră și miros oamenii și unele animale. ◊ Expr. Cu nările (sau nara) în vânt = cu capul ridicat, cu o ținută semeață; p. ext. mândru, plin de sine. A se umfla în nări sau a-și umfla nările = a-și lua un aer semeț; p. ext. a-și da importanță, a se îngâmfa. 2. Piesă metalică în formă de tub amplasată pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care trece lanțul ancorei de pe punte în afara bordului. [Var.: (reg.) náre s. f.] – Lat. naris. Vezi definitia »

LÚTRĂ s.f. Vidră. [< fr. loutre, lat. lutra]. Vezi definitia »

AMILOGENÉZĂ s. f. proces de sinteză a amidonului. (< fr. amylogenèse) Vezi definitia »

FALANGÍNĂ s.f. (Anat.) Falanga mijlocie. [< fr. falangine]. Vezi definitia »

SILICATÓZĂ s. f. pneumoconioză cauzată de inhalarea pulberilor de silicați. (< fr. silicatose) Vezi definitia »