CHIMÍE s. f. Știință care studiază compoziția, structura și proprietățile substanțelor, transformărilor lor prin regruparea atomilor componenți, precum și combinațiile noi ale substanțelor rezultate în urma acestor transformări. – Din fr. chimie, lat. chimia. Vezi definitia »

RADIOCOMUNICÁȚIE, radiocomunicații, s. f. Transmitere și recepție la distanță a unor sunete, semnale și imagini cu ajutorul undelor radio². [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiocommunication. Vezi definitia »

RADIOGEOLOGÍE s.f. Parte a geologiei care utilizează tehnica radioactivității. [Gen. -iei. / < radio- + geologie]. Vezi definitia »

DISACUZÍE s. f. dificultate a auzului. (< fr. dysacousie) Vezi definitia »

CITOSCOPÍE s. f. citodiagnostic. (< fr. cytoscopie) Vezi definitia »