DISCONTINUITÁTE s. f. 1. lipsa de continuitate; întrerupere. ◊ (mat., fiz.) variație bruscă, în salturi, a valorii unei mărimi; trecerea de la o valoare la alta, fără parcurgerea valorilor intermediare. ◊ modificare rapidă a valorii unui element meteorologic pe distanțe mici. 2. categorie filozofică desemnând distribuția și succesiunea cu întreruperi în spațiu și timp a materiei. (< fr. discontinuité) Vezi definitia »

TONICITÁTE s.f. Calitate a mușchilor sau a țesuturilor de a fi permanent elastice; tonus muscular. [Cf. fr. tonicité]. Vezi definitia »

ELECTROCAPILARITÁTE s.f. Fenomen care se produce atunci când, în polarizarea electrozilor, unul dintre aceștia este constituit dintr-un menisc de mercur. [Cf. fr. électrocapillarité]. Vezi definitia »

este o semidreapta ce imparte unghiul in doua parti congruente. Vezi definitia »

UBICUITÁTE s. f. însușire, stare a cuiva care poate fi prezent pretutindeni sau în mai multe locuri în același timp; omniprezență. (< fr. ubiquité) Vezi definitia »