BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.). – Din fr. branchie, lat. branchia. Vezi definitia »

VEȘNICÍE, veșnicii, s. f. Durată care nu are nici început, nici sfârșit, care nu se supune nici unei determinări temporale; eternitate, vecie. ◊ Loc. adv. Pe (sau pentru) veșnicie = pentru totdeauna. ♦ Durată nelimitată în viitor. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. [Var.: (înv. și pop.) vecinicíe s. f.] – Veșnic + suf. -ie. Vezi definitia »

CISTOGRAFÍE s. f. radiografie a vezicii urinare cu o substanță de contrast. (< fr. cystographie) Vezi definitia »

SCÓTIE s.f. (Arhit.) Mulură concavă situată între două toruri sau între două muluri proeminente. [< fr. scotie, cf. lat. scotia]. Vezi definitia »

acalazíe s.f. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm de a se relaxa. (< fr. achalasie) Vezi definitia »