Definita cuvantului sunătoare
SUNĂTOÁRE s. f. Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite: a) plantă cu miros neplăcut din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene și cu miros neplăcut (Crepis foetida); b) pojarniță; c) măselariță; d) sulițică. – Lat. [herba] *sanatoria (după sunător).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sunătoare
CORESPÚNDERE s.f. Faptul de a corespunde. [< corespunde]. Vezi definitia »
EPURÁRE s.f. Acțiunea de a se epura și rezultatul ei; curățire, purificare, epurație. [< epura]. Vezi definitia »
TUBÁRE s. f. acțiunea de a tuba. ◊ introducere a unei coloane de tuburi metalice în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. (< tuba) Vezi definitia »
PAVELUÍRE, paveluiri, s. f. v. PAVELUI. – [DLRM, Sinonime] Vezi definitia »
GRAMATICALIZÁRE, gramaticalizări, s. f. Faptul de a se gramaticaliza. – V. gramaticaliza. Vezi definitia »