Definita cuvantului sunet
SÚNET, sunete, s. n. 1. Vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche. ◊ Sunet asociat = semnal de frecvență audio care însoțește imaginea de televiziune. Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure. Sunet reverberat = sunet care persistă după ce o sursă sonoră încetează să emită, prelungind sunetul inițial un timp finit. Sunet vobulat = sunet a cărui frecvență variază periodic în jurul unei valori medii, folosit în măsurători electroacustice. 2. Vibrație muzicală. ♦ Anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal. 3. Răsunet; ecou. ♦ Vâlvă, gălăgie. 4. (Lingv.) Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație. – Lat. sonitus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sunet
bazinét (după fr. bassinet) s.n. 1. Spațiu larg al căilor urinare, rezultat din confluența calicelor și care se continuă inferior cu ureterul; pelvis renal. 2. B. depresionar = depresiune cu mici dimensiuni axată pe cursul superior al unui rîu, de obicei în punctul de convergență a unor pîraie sau la ieșirea Vezi definitia »
DUOLÉT s.n. (Muz.) Figură ritmică alcătuită din două note de durată egală cu aceea a trei note obișnuite. [< fr. duolet]. Vezi definitia »
SEPTOLÉT, septolete, s. n. Grup de șapte note de durată egală cu aceea a patru note obișnuite. – Din fr. septolet. Vezi definitia »
CUPLÉT s.n. Cântec sau poezie satirică cu mai multe strofe și un refren. ♦ Strofă a unui cântec, a unei poezii. ♦ Episod intercalat între refrenele unui rondo. [Pl. -te, -turi / < fr. couplet]. Vezi definitia »
banchét (banchéte), s. n. – Masă festivă, festin. – Var. (Mold.) benchet. It. banchetto, fr. banquet (sec. XVIII). Var. se explică în DAR (urmat de Scriban) pe baza rut. benket, care ar putea fi, dimpotrivă, un der. rom. Acesta din urmă pare a se datora unei pronunțări vechi *bănchet, cu asimilarea vocalei atone. – Der. benchetui, vb. (a chefui). Vezi definitia »