MONORÍMĂ adj.f. (Despre poezii) Care are aceeași rimă la toate versurile. // s.f. Reluarea aceleiași rime la sfârșitul mai multor versuri care se succedă. [Cf. fr. monorime]. Vezi definitia »

AMESTECĂTÚRĂ, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării; amestec. 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe, tot lipsit de unitate. – Din amesteca + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

țágră (-re), s. f. – Trepied. Probabil din ngr. τσάγρα „cursă”. Vezi definitia »

BÚGLĂ s.f. Trompetă din piele, care emite un sunet mai moale și mai plăcut decât cel emis de corn. ♦ (La pl.) Nume generic dat instrumentelor de suflat de alamă din familia trompetei. [Pron. bagl. / < engl. bugle]. Vezi definitia »

MUȘTARIÉRĂ s.f. Vas special în care se păstrează muștarul. [Pron. -ri-e-. / < muștar + -ieră, după fr. moutardier]. Vezi definitia »