IRONÍE, ironii, s. f. Vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Expr. Ironia sorții = joc neașteptat al întâmplării. – Din fr. ironie, lat. ironia. Vezi definitia »

zoolatríe (-la-tri-) s. f., art. zoolatría, g.-d. zoolatríi, art. zoolatríei Vezi definitia »

ELECTRORETINOGRAFÍE s. f. tehnică de măsurare a potențialului electric retinian provocat de un stimul luminos. (< fr. électrorétinographie) Vezi definitia »

REDUPLICÁȚIE s.f. Reduplicare. ♦ (Lit.) Anadiploză. [Gen. -iei, var. reduplicațiune s.f. / < fr. reduplication, it. reduplicazione, lat. reduplicatio]. Vezi definitia »

ARISTOCRAȚÍE s.f. Clasă socială conducătoare care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase (în orânduirea sclavagistă și feudală); pătură restrânsă care se bucură de diferite privilegii; nobilime. ♦ (Fig.) Vârfurile privilegiate ale unei clase sau ale unui grup social, care s-au desprins de clasa din care fac parte și se bucură de avantaje speciale. [< fr. aristocratie, it. aristocrazia, gr. aristokratia < aristos – nobil, kratos – putere]. Vezi definitia »