afgán / afghán [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. afgáni / afgháni; adj. f., s. f. afgánă / afghánă, pl. afgáne / afgháne Vezi definitia »

BOȘIMÁN, -Ă (cuv. olandez „oameni ai tufișurilor”) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m., pl.) Populație băștinașă negridă din S Africii (Deșertul Kalhari). Ca particularitate specifică prezintă steatopigia (acumularea grăsimii în regiunea fesieră) și zbîrcirea timpurie a pielii. ♦ Personă care aparține acestei populații. 2. Care aparține b. (1), privitor la b. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia khoisan, vorbită de b. (1). Vezi definitia »

BARREMIÁN s.n. (Geol.) Penultimul etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -mia-an. / < fr. barrémien]. Vezi definitia »

mangán (-ne), s. n. – Dispozitiv, instalație. Ngr. μάγγανον. Sec. XVII, înv. – Der. măngănie, s. f. (vrajă, farmec), sec. XVII, din ngr. μαγγανεῖα. E dubletul lui mangealîc, s. n. (înv., balistă; înv., macara; Olt., pîrghie, palancă, proptea), din tc. mancalik, der. din gr. μάγγανον, cf. sp. almajaneque și menghine. Vezi definitia »

PLATONIÁN, -Ă adj. platonic (1). (< Platon + -ian) Vezi definitia »