FÂNEÁȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață. Vezi definitia »

ODONTOGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică a arcadelor dentare. (< fr. odontogramme) Vezi definitia »

sumăníță, sumăníțe, s.f. (reg.) suman mai mic; sumănaș, sumănel, sumănuș, sumăieș. Vezi definitia »

MĂ?MBR//U I ĕ n. 1) Parte articulată a corpului uman și al unor animale, care servește la deplasare sau la simțire. ◊ ~ superior mână. ~ inferior picior. 2) Organ genital masculin; penis. /<lat. membrum, fr. membre MĂ?MBR//U II ĩ m. 1) Persoană considerată ca fiind parte componentă a unei comunități. 2) Unitate, organizație sau stat, luat ca parte componentă (a unei organizații, asociații sau alianțe). 3) Parte a unei ecuații sau inegalități matematice. /<lat. membrum, fr. membre Vezi definitia »

neadeverínță s.f. (înv.) lipsă de precizie; imprecizie. Vezi definitia »