MÂȚÚCĂ, mâțuci, s. f. (Rar) Diminutiv al lui mâță. – Mâț + suf. -ucă. Vezi definitia »

UNTIÉRĂ, untiere, s. f. Vas în care se ține și se servește untul. [Pr.: -ti-e-] – Unt + suf. -ieră. Vezi definitia »

CEÁFĂ, cefe, s. f. 1. Partea de dinapoi a gâtului sau, p. ext., a capului. ◊ Expr. Când mi-oi (sau ți-oi etc.) vedea ceafa = niciodată. A face ceafă = a se îngrășa. Gros în (ori la) ceafă sau cu ceafa groasă = gras; fig. bogat; influent. ♦ Regiunea cervicală. 2. Specialitate de carne de porc din regiunea cefei (1), afumată sau sărată. – Cf. alb. čafë. Vezi definitia »

iscusitúră s.f. (înv.) podoabă, model. Vezi definitia »

PATRULATÉRĂ adj. f. v. PATRULATER. 1. S. n. Poligon cu patru laturi. ♦ (Adjectival) Care are forma unui poligon cu patru laturi. 2. Adj. (Geom.; în sintagma) Piramidă (sau prismă) patrulateră = piramidă sau prismă cu baza sau bazele un patrulater. [DEX '98] Vezi definitia »