PLĂVIOÁRĂ, plăvioare, s. f. Diminutiv al lui plavie. [Pr.: -vi-oa-] – Plavie + suf. -ioară. Vezi definitia »

TÁVĂ, tăvi, s. f. 1. Obiect plat de metal sau de lemn, având forme diferite și marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă farfuriile, tacâmurile etc.; tabla. ♦ Vas de tablă sau de fier smălțuit, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri și prăjituri. 2. (În expr.) A da pe cineva tava (sau tavă) = a tăbărî asupra cuiva. 3. (Reg.) Șervețel brodat care se așterne pe o tavă (1) sau ca ornament pe o mobilă. [Var.: (reg.) tavá s. f.] Tc. tava. Vezi definitia »

PÍVĂ s. f. v. piuă. Vezi definitia »

APODÓZĂ s. f. propoziție principală regentă a unei subordonate condiționate, așezată după aceasta. (< fr. apodose, gr. apodosis) Vezi definitia »

feldeință: mod/fel de a fi (cuvântul provine din terminologia filosofică a lui Dimitrie Cantemir) Vezi definitia »