POSESÍV, -Ă adj. 1. (Despre pronume, adjective, articole) Care indică posesiunea, stăpânirea, apartenența. 2. (Fam.) Care vrea să arate posesiunea, stăpânirea asupra unui obiect etc. [Cf. fr. possessif, lat. possessivus]. Vezi definitia »

CONSIDERATÍV, -Ă REL.) adj. stare ~ă = stare sufletească de observare și meditație. (< fr. considératif) Vezi definitia »

COMIZERATIV, -Ă adj. (Rar) Compătimitor. [Cf. it. commiserativo]. Vezi definitia »

ACUZATÍV s. n. Caz gramatical care are ca funcțiune specifică exprimarea complementului direct și a unor atribute. ◊ Acuzativ cu infinitiv = construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziție completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv. – Din fr. accusatif, lat. accusativus. Vezi definitia »

SUPURATÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care facilitează supurația. [< fr. suppuratif]. Vezi definitia »