PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ◊ Compus: papă-lapte s. m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare. Vezi definitia »

PREOCUPÁ vb. I. tr., refl. A (se) interesa (de ceva); (p. ext.) a (se) îngrijora, a (se) neliniști. [Pron. pre-o-, p.i. preocúp. / < fr. préoccuper, cf. lat. praeoccupare]. Vezi definitia »

APUPÁ vb. I. tr. A înclina o navă către pupă. [Cf. fr. appouper, it. appoppare]. Vezi definitia »

APUPÁ vb. intr., refl. (despre nave) a se înclina longitudinal către pupă, datorită unei încărcături neuniforme. (< fr. appouper) Vezi definitia »

NÉPA s. f. insectă din apele stătătoare, carnivoră, care respiră printr-un tub abdominal. (< fr. nèpe) Vezi definitia »