SUBRĂCÍRE, subrăciri, s. f. (Fiz.) Stare a unui corp care, în condiții determinate, își păstrează în continuare starea de agregare la o temperatură care ar fi trebuit să determine schimbarea acești stări. – Sub¹- + răcire. Cf. fr. sous-refroidissement. Vezi definitia »

RĂBDÁRE, răbdări, s. f. 1. Faptul de a răbda; capacitate firească de a suporta greutăți și neplăceri fizice sau morale; putere de a aștepta în liniște desfășurarea anumitor evenimente. ◊ Expr. A(-și) pierde răbdarea sau a-și ieși din răbdare (ori din răbdări) = a-și pierde calmul, stăpânirea de sine. A scoate (pe cineva) din răbdare (sau din răbdări) = a supăra, a enerva, a indispune (pe cineva) peste măsură. (Glumeț). A mânca (sau a se hrăni cu) răbdări prăjite = a răbda de foame. Răbdare și tutun, se spune cuiva care are de așteptat mult. ♦ (Cu valoare de imperativ) Așteaptă! 2. (Rar; la pl.) Suferințe, lipsuri. 3. Perseverență, tenacitate, stăruință. – V. răbda. Vezi definitia »

care nu cantareste mult, care nu are putere, usor de digerat, frugal, referitor la dispozitie : „ma simt lejer”; superficial, putin important, care nu e grav; din olandezul „leeg” – gol, referitor la o nava neincarcata, deci usoara preluat la randul lui din germana „lehr” usor, Vezi definitia »

HĂRȚUÍRE, hărțuiri, s. f. Acțiunea de a (se) hărțui și rezultatul ei. – V. hărțui. Vezi definitia »

ÎNGRĂMĂDÍRE, îngrămădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; înghesuială; grămadă, morman; grămădire. – V. îngrămădi. Vezi definitia »