ipodiácon, ipodiáconi, s.m. (înv.) subdiacon. Vezi definitia »

BASTIÓN s. n. 1. lucrare de fortificație în formă de turn scund și puternic, cu două flancuri și două fețe. 2. (fig.) ceea ce constituie un sprijin solid. (< fr. bastion) Vezi definitia »

CICLÓN s. n. 1. regiune în care presiunea atmosferică scade de la periferie spre centru și masele de aer au mișcare convergentă, producând vânt puternic, cu vârtejuri sau zăpezi, în regiunile tropicale. ◊ vânt foarte violent, uragan. 2. aparat pentru separarea particulelor materiale (semințe, pleavă, praf) din aer cu ajutorul forței centrifuge. 3. substanță toxică pe bază de acid cianuric, pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise. (< fr. cyclone) Vezi definitia »

SÍNE QUA NON loc. adj. (condiție) fără de care nu se poate; indispensabil, necesar. (< lat. /conditio/ sine qua non) Vezi definitia »

ACORDEÓN s. n. instrument muzical cu lame vibrante, cu burduf și claviatură. (< fr. accordéon, germ. Akkordeon) Vezi definitia »