INFRACȚIÚNE, infracțiuni, s. f. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. infraction, lat. infractio, -onis. Vezi definitia »

POSTACȚIÚNE s. f. stare de excitare nervoasă care persistă câteva secunde și după ce stimulul a încetat să acționeze. (< post¹- + acțiune) Vezi definitia »

CONGRATULAȚIÚNE s.f. v. congratulație. Vezi definitia »

INCORECTITÚDINE, incorectitudini, s. f. Lipsă de corectitudine; purtare sau faptă incorectă; necinste, șarlatanie, înșelătorie, incorecțiune, necorectitudine. ♦ (La pl.) Părți greșite dintr-o lucrare, dintr-un desen etc. – In¹-+corectitudine. Vezi definitia »

EMENDAȚIÚNE s.f. v. emendație. Vezi definitia »