TÍJĂ s.f. 1. Parte a plantelor erbacee care crește de la rădăcină în sus; tulpină, pai. 2. (Tehn.) Piesă de forma unei bare, care suportă solicitări numai în lungul axei sale. [< fr. tige]. Vezi definitia »

păducáriță, păducárițe, s.f. (reg.) plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri aspri și cu flori roșii; bălbisă. Vezi definitia »

ANTRACNÓZĂ s.f. Boală a unor plante provocată de anumite ciuperci parazite. [< fr. anthracnose, cf. gr. anthrax – antrax, nosos – boală]. Vezi definitia »

VATELÍNĂ s. f. material textil din lână, cu care se căptușește o haină (de iarnă) pentru a o face mai călduroasă. (< germ. Watteline) Vezi definitia »

HEPATONECRÓZĂ s. f. distrugere celulară în cursul unor procese infecțioase ale ficatului. (< hepato- + -necroză²) Vezi definitia »