Forma de asezare umana stabila care se poate schimba in timp ca organizare si structura Vezi definitia »

ASUMÁ vb. I. tr., refl. a(-și) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări. II. tr. a accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele ce rezultă din ea. (< fr. assumer, lat. assumere) Vezi definitia »

AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). Vezi definitia »

ma numesc Eckhardt Jozsef, am adresa: tata34[at]freemail.hu si am urmatoarea intrbare? in ultima vrena tot mai des se foloseste cuvantul „naschpa” atat in vorbirea curenta cat si de catre moderatorii televiziunii. deasemenea si cuvantul „locatii” in loc de localitate si/sau local se utilizeaza atat in presa scrisa cat si in televiziune. este corect? s-a schimbat ortografia si eu am raamas in urma (intrucat am 72 ani} si sunt de nationalitate maghiara.aca puteti va rog s-am raspundeti. va multumesc Vezi definitia »

ÎNARMÁ, înarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) procura arme; a (se) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament; a (se) întrarma, a (se) arma. ◊ Expr. (Refl.) A se înarma cu răbdare = a-și impune răbdare, a aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor. – În + armă. Vezi definitia »