IMANÉNT, -Ă, imanenți, -te, adj. 1. Care este propriu naturii obiectului, care acționează din interiorul obiectului, condiționat de esența obiectului; intrinsec. 2. (În concepția idealistă despre lume) Care există și acționează prin sine însuși, nedeterminat de o cauză din afară. ◊ Filozofia (sau școala) imanentă = filozofie care afirmă că existența, realitatea reprezintă conținutul conștiinței. – Din fr. immanent, lat. immanens, -ntis. Vezi definitia »

HIACÍNT s.n. Varietate roșie de zircon, piatră semiprețioasă de culoare roșie sau portocalie. [Pron. hi-a-. / < fr. hyacinthe, cf. gr. hyakinthos]. Vezi definitia »

CATAFRÓNT s. n. front¹ (5) deasupra căruia aerul se deplasează descendent, ce antrenează ascensiunea aerului rece. (< fr. katafront) Vezi definitia »

șpont², șponturi, s.n. (reg.) 1. scobitură făcută de-a lungul unei piese de lemn, pentru îmbinare cu altă piesă. 2. butuc mai lung la fiecare tablă a unei plute, care intră între butucii tablei următoare. Vezi definitia »

COMUNIÁNT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant. Vezi definitia »