ABJÉCȚIE, abjecții, s. f. Faptă abjectă; ticăloșie. – Fr. abjection (lat. lit. abjectio, -onis). Vezi definitia »

CAVILÁȚIE s.f. (Liv.) Argument verbal care nu atinge fondul serios al lucrurilor; sofism; declamație goală. [Cf. fr. cavillation, lat. cavillatio]. Vezi definitia »

CRONOLOGÍE, cronologii, s. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu stabilirea epocilor și a datelor; succesiune în timp a evenimentelor (istorice); sistem adoptat pentru socotirea anilor. ♦ Listă care cuprinde o succesiune cronologică. – Din fr. chronologie. Vezi definitia »

volintiríe s.f. (înv.) oștire nedisciplinată a volintirilor lui Ipsilante. Vezi definitia »

METEOROSCOPÍE s. f. studiu științific al meteorilor. (< fr. météoroscopie) Vezi definitia »