Definita cuvantului surdină
SURDÍNĂ, surdine, s. f. Dispozitiv din metal sau din lemn, în formă de gheară la instrumentele cu coarde, sau în formă de dop la instrumentele de suflat, folosit pentru atenuarea intensității sonorității unor instrumente muzicale. ◊ Loc. adv. În surdină = a) cu surdina pusă, încet; b) fără zgomot, înăbușit; cu glas scăzut; în taină. – Din fr. sourdine.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu surdină
PREFECTÚRĂ s.f. 1. (Ist.; la romani) Oraș sau municipiu lipsit de dreptul de a-și alege magistrați, fiind condus de un prefect (1); demnitate de prefect (1); timpul cât un prefect (1) își exercită această funcție. 2. (În trecut) Administrația unui județ. ♦ Localul unde era instalată o asemenea instituție. [< lat. praefectura, fr. préfecture]. Vezi definitia »
poțoálă2, poțoále, s.f. (reg.) bucată de lemn în formă de triunghi, care se așază între acoperiș și căpriori, pentru a ridica streașina casei. Vezi definitia »
ARTERÍTĂ s.f. Inflamație a unei artere. [< fr. artérite]. Vezi definitia »
SÁUNĂ s. f. baie de aer fierbinte alternată cu abur și apoi cu stropi de apă rece. (< fr. sauna) Vezi definitia »
CARTUȘIÉRĂ s.f. Cutie de piele, de pânză etc. care se prinde la centură și în care se țin cartușe. ♦ Bandă de piele sau de pânză pe care se poartă cartușele de vânătoare. [Pron. -și-e-. / < fr. cartouchière]. Vezi definitia »