încumătá (= încumeta) vb. (ind. prez. 1 încúmăt / încumắt) Vezi definitia »

cabota, cabotez v. i. (intl.) a fura într-o altă zonă decât cea de domiciliu. Vezi definitia »

săltá (sált, săltát), vb. – 1. A țopăi, a zburda. – 2. A tresări. – 3. A se înălța, a se ridica. – 4. A sări, a veni în ajutor. – 5. (Refl.) A scăpa de necaz. – 6. (Refl.) A se mări, a crește. Lat. saltāre (Pușcariu 1503; REW 7551) cf. it. saltare, prov. sautar, fr. sauter, cat., sp., port. saltar. – Der. salt, s. n. (săritură, hop), deverbal, fără circulație populară (ALR, II, 45; Iordan, BF, VII, 391); săltăreț, adj. (care saltă, sprinten; ritmat, vioi); săltător, adj. (săltăreț); săltătură, s. f. (salt, hop). Vezi definitia »

SUBZISTÁ, subzíst, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. A rămâne în vigoare; a se menține, a dăinui, a dura. 2. A avea mijloace de existență; a se întreține, a trăi. – Din fr. subsister. Vezi definitia »

ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I. Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă Vezi definitia »