TELEINDICATÓR s. n. aparat care măsoară și transmite la distanță valoarea unei mărimi. (< fr. téléindicateur) Vezi definitia »

piștitór, piștitoáre, adj. (înv. și reg.; despre lichide) care piștește, curge încet, se scurge, se prelinge ...; care izvorăște, țâșnește. Vezi definitia »

DEBAVURATÓR s. n. unealtă folosită la debavurare. (< debavura + -tor) Vezi definitia »

MAJÓR, -Ă, majori, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care a împlinit vârsta legală pentru a putea beneficia prin lege de drepturi civile și politice depline. 2. Foarte important, principal. ♦ (Log.: în sintagmele) Termen major = predicatul concluziei unui silogism. Premisă majoră = premisă care conține termenul major al silogismului. 3. (Înv.; Mil.; în sintagmele) Sergent major v. sergent. Plutonier major (și substantivat, m.) v. plutonier. 4. (Muz.; în sintagma) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod care cuprinde cinci tonuri și două semitonuri. – Din fr. majeur. Vezi definitia »

FIDEIUSÓR s. m. (jur.) cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. (< fr. fidéjusseur, lat. fideiussor) Vezi definitia »