FTIRIÁZĂ s.f. (Med.) Boală de piele produsă de păduchi; pediculoză. [Pron. -ri-a-. / < fr. phtiriase, cf. gr. phteir – păduche]. Vezi definitia »

zecícă (fam.) s. f. Vezi definitia »

CHINIDÍNĂ, chinidine, s. f. Alcaloid extras din scoarța arborelui de chinină, folosit în unele afecțiuni cardiace. – Din fr. quinidine. Vezi definitia »

TÁINĂ, taine, s. f. 1. Ceea ce este neînțeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister. ♦ Minune, miracol; poveste minunată. 2. Secret. ◊ Loc. adj. si adv. (Înv.) De taină = intim, particular. (În religia creștină) Cina cea de taină = masa luată de Hristos cu apostolii săi, în seara dinaintea răstignirii. (Expr.) A sta de taină = a întreține o conversație cu caracter intim. ◊ Loc. adv. În taină = pe ascuns, secret; discret. 3. Fig. Loc ascuns, tăinuit; ascunzătoare, tainiță. 4. (Bis.; în sintagma) Sfintele taine sau cele șapte taine = cele șapte ritualuri sau acte de cult din religia creștină (botezul, căsătoria, spovedania, mirul, împărtășania, hirotonia și maslul), prin care credincioșii consideră că li se transmite harul divin. – Din sl. tajna. Vezi definitia »

ȚIFLÉICĂ, țifleici, s. f. (Reg.) Coastă prăpăstioasă, râpă. Vezi definitia »