STICLÉTE, sticleți, s. m. 1. Mică pasăre cântătoare cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben (Carduelis carduelis). ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) sticleți (în cap) sau a-i cânta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, toane; a fi țicnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticleții din cap = a face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat în trecut unui sergent de stradă, unui funcționar al poliției. [Var.: (pop.) stigléte, stigléț s. m.] – Din scr. steglic, bg. stiglic. Vezi definitia »

VACUITÁTE s.f. Situația, însușirea a ceea ce este vid. [Pron. -cu-i-. / cf. fr. vacuité, lat. vacuitas]. Vezi definitia »

MULTILATERALITÁTE s.f. (Rar) Faptul de a fi multilateral. [Cf. it. multilateralità]. Vezi definitia »

EXCITABILITÁTE s. f. capacitate a materiei vii de a reacționa în mod special la stimuli. (< fr. excitabilité) Vezi definitia »

FUZIBILITÁTE s.f. Însușirea unui metal de a fi fuzibil. [Cf. fr. fusibilité]. Vezi definitia »