SCORÚȘ, scoruși, s. m. Arbore din familia rozaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe și cu fructe comestibile, brune sau galbene, cu lemnul foarte dens, dur și omogen, folosit în industria mobilelor (Sorbus domestica). ◊ Scoruș de munte (sau păsăresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe și fructe de mărimea unui bob de mazăre, roșii și astringente la gust (Sorbus aucuparia). – Din scorușă (derivat regresiv). Vezi definitia »

LĂIBĂRÁȘ, lăibărașe, s. n. Diminutiv al lui laibăr (1); lăibăruț. [Var.: laibăráș s. n.] – Laibăr + suf. -aș. Vezi definitia »

teș, teáșă, adj. (reg.) 1. (corn) încovoiat înapoi; vită cu asemenea coarne. 2. (s.n.) semn de hotar dintr-un copac tăiat. Vezi definitia »

NÂNÁȘ, -Ă s. m. și f. v. naș². Vezi definitia »

CIOMĂGÁȘ, ciomăgași, s. m. (Fam.) Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș, ciomăgar. – Ciomag + suf. -aș. Vezi definitia »