REPRÓȘ, reproșuri, s. n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche. Vezi definitia »

iergăláș s. n. – Larmă, zarvă, hărmălaie. Mag. jargalás (Drăganu, Dacor., V, 368; înainte, în Dacor., IV, 1553, însuși autorul propusese mag. hyargalás „galop”). În Trans. de Nord. Vezi definitia »

TÂRÂÍȘ² s. n. Târâire, târâș². ◊ Loc. adv. De-a târâișul = târându-se pe jos. – Din târâi + suf. -iș. Vezi definitia »

cúbleș adj. (reg.; despre oameni și animale) cocoșat, ghebos. Vezi definitia »

șemfăláș, șemfăláșe, s.n. (reg.) loc unde se încheie căpriorii la acoperișul unei case. Vezi definitia »