ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis. Vezi definitia »

SEMIGAMOPETÁL, -Ă adj. cu petalele concrescute numai în partea lor inferioară. (< fr. semi-gamopétale) Vezi definitia »

BACANÁL, -Ă I. adj. 1. de bacanală. 2. (fig.) orgiastic. II. s. f. 1. sărbătoare cu muzică și dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus. 2. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie. 3. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică și romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică și sonoritate amplă. (<fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia) Vezi definitia »

SINCLINÁL s. n. partea concavă a unei cute a scoarței terestre. (< fr. synclinal) Vezi definitia »

COXOFEMURÁL, -Ă adj. (anat.; despre articulație) care face legătura între femur și șold. (< fr. coxo-fémoral) Vezi definitia »