Definita cuvantului complement
COMPLEMÉNT, complemente, s. n. 1. Ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi; complinire. 2. Parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. 3. Substanță de natură proteică prezentă în serul normal și care participă la procesul imunității. – Din fr. complément, lat. complementum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu complement
CONȘTIÉNT, -Ă adj. 1. Care are conștiința trează, care își dă seama de realitatea unui fapt, a unui lucru. 2. Care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate. // s.n. (Fil.) Categorie care exprimă ceea ce omul înfăptuiește în conformitate cu un anumit scop. [Pron. -ști-ent. / < fr. conscient]. Vezi definitia »
AMPLASAMÉNT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei construcții. – După fr. emplacement. Vezi definitia »
CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante. Vezi definitia »
SIGNALMÉNT, signalmente, s. n. (Rar) Semnalment. – Din fr. signalement. Vezi definitia »
ARONDISMÉNT s.n. Subdiviziune teritorială a unui departament în Franța. [Pl. -te. / < fr. arrondissement]. Vezi definitia »