Definita cuvantului complementar
COMPLEMENTÁR, -Ă, complementari, -e, adj. Care complinește, care completează. ◊ Unghiuri complementare = unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°. Culori complementare = culori care, prin suprapunere, dau culoarea albă. [Var.: complimentár, -ă adj.] – Din fr. complémentaire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu complementar
ADJUDECATÁR, -Ă s. m. f. cel căruia i se adjudecă un lucru. (după fr. adjudicataire) Vezi definitia »
stânár, stânári, s.m. (înv. și reg.) cioban care conduce o stână sau care are alte atribuții în stână; baci, stăpân, stânaș, stânaci. Vezi definitia »
HABÁR s.n. 1. (În expr.) A nu avea habar (de sau despre ceva) = a) a nu ști nimic, a nu avea nici o idee despre ceva; b) a nu-și face griji, a nu-i păsa de ceva. 2. (Reg.; în expr.) Cum (ți-)e habarul? = cum (îți) merge? cum stau lucrurile? – Din tc. haber, „veste, informație“sau persana „bi khabar ” ignorant„. Vezi definitia »
EVANGHELIÁR s.n. Carte care cuprinde cele patru evanghelii; tetravanghel. [Pron. -li-ar, pl. -re. / cf. fr. évangéliaire]. Vezi definitia »
sârmár, sârmári, s.m. (înv.) persoană care făcea sârmă sau obiecte din sârmă. Vezi definitia »