Definita cuvantului completivă
COMPLETÍVĂ, completive, adj. (În sintagma) Propoziție completivă (și substantivat, f.) = propoziție subordonată care are rol de complement pe lângă verbul din altă propoziție. – Din fr. complétive, lat. completivus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu completivă
AMINOFENAZÓNĂ s. f. amidopirină. (< fr. aminophénasone) Vezi definitia »
RULÚRĂ s. f. boală a arborilor constând în dezlipirea staturilor lemnoase; crăpătură inelară. (< fr. roulure) Vezi definitia »
COLUMÉLĂ s. f. 1. coloană funerară mică. ♦ ~ carstică = stâlp mic de calcar în mijlocul unei marmite (2). 2. organ animal sau vegetal în formă de coloană. ◊ coloană spiralată, axa după care este răsucită cochilia moluștelor gasteropode. 3. axa conică a melcului urechii interne. (< fr. columelle, lat. columella) Vezi definitia »
CARÉTĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carâtă s. f.] – Din rus. kareta. Vezi definitia »
FRAGRÁNȚĂ s.f. (Liv.) Miros plăcut. [< fr. fragrance, it. fragranza]. Vezi definitia »