Definita cuvantului completivă
COMPLETÍVĂ, completive, adj. (În sintagma) Propoziție completivă (și substantivat, f.) = propoziție subordonată care are rol de complement pe lângă verbul din altă propoziție. – Din fr. complétive, lat. completivus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu completivă
FLOBAFÉNĂ s.f. Materie colorantă din scoarța unor copaci. [< fr. phlobaphène]. Vezi definitia »
ZUGRĂVITÚRĂ, zugrăvituri, s. f. (Înv.) Pictură, tablou. – Din zugrăvi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »
BALÚSTRĂ s. f. v. balustru. Vezi definitia »
MICROFÍTĂ, microfite, s. f. (Bot.) Plantă de dimensiuni mici și cu înmulțire rapidă. ◊ (Adjectival) Plantă microfită. – Din engl. microphyte. Vezi definitia »
ÚJBĂ, ujbe, s. f. Cui de lemn de care se leagă văsla unei ambarcații; strapazan. – Et. nec. Vezi definitia »