Definita cuvantului complezență
COMPLEZÉNȚĂ, complezențe, s. f. Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate. – Din fr. complaisance.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu complezență
URMIȘOÁRĂ, urmișoare, s. f. (Pop.) Urmuliță. – Din urmă + suf. -iș-oară. Vezi definitia »
SÉLBĂ, selbe, s. f. (Rar) Pădure tânără (și deasă). [Var.: sehélbă s. f.] – Cf. lat. silva. Vezi definitia »
ziușoáră (rar) (zi-u-) s. f., g.-d. art. ziușoárei Vezi definitia »
SUCRÁZĂ, sucraze, s. f. (Chim.) Zaharoză – Din fr. sucrase. Vezi definitia »
pârșoácă s.f. (reg.) țuică de calitate inferioară. Vezi definitia »