TÉRMEN I. s. n. 1. dată dinainte fixată pentru executarea unei plăți, obligații etc.; scadență. 2. interval de timp (dinainte stabilit) în limita căruia trebuie să se înfăptuiască, să se întâmple ceva. 3. eveniment viitor și sigur în ce privește producerea lui, dar incert în ceea ce privește data la care se va produce. 4. (despre ostași) în termen = în curs de satisfacere a serviciului militar. II. s. m. 1. cuvânt, vorbă, expresie. 2. fiecare dintre elementele unei comparații. 3. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcătuiesc o progresie sau un raport. 4. element primar al unui enunț sau sistem logic. ♦ fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. 5. (fiz.) termen spectral = mărime proporțională cu energia oricăreia dintre stările în care se poate afla un atom. 6. (fig.; pl.) relație (bună sau rea) cu cineva. (< lat. termen, după fr. terme) Vezi definitia »

SEPTOGÉN, -Ă adj. (Despre bacterii) Care produce putrefacție. [Cf. gr. septein – a putrezi, gennan – a naște]. Vezi definitia »

PRÉSEN s. n. v. presenă. Vezi definitia »

BRONHOGÉN, -Ă adj. de origine bronhică. (< fr. bronchogène) Vezi definitia »

MUTAGÉN, -Ă adj., s. m. (agent) care provoacă apariția unor mutații (3). (< fr. mutagène) Vezi definitia »