Definita cuvantului compozit
COMPOZÍT, -Ă, compoziți, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite. ◊ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu foi de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (și la sg.) plantă din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă compozită. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu compozit
TEXTOLÍT s. n. material electroizolant din straturi de țesături impregnate cu rășini sintetice. (< fr. textolite) Vezi definitia »
VĂRZUÍT, -Ă, vărzuiți, -te, adj. (Fam.; despre cărți, caiete etc.) Rupt, zdrențuit, degradat. – V. vărzui. Vezi definitia »
CVADRIPARTÍT, -Ă adj. din patru elemente. (< fr. qua-dripartite) Vezi definitia »
ARHIMANDRÍT, arhimandriți, s. m. Titlu dat starețului unei mănăstiri mari sau unor călugări. – Slav (v. sl. arhimandritŭ < gr.). Vezi definitia »
FANERÍT s. n. material plastic stratificat pe bază de furnir de lemn impregnat cu rășină de bachelită, utilizat la confecționarea carcaselor de aparate electrotehnice, de radio și de televiziune; lignofoliu. (< engl. phanerite) Vezi definitia »