PROPRÉTOR s.m. (Ist.; la romani) Locțiitor al unui pretor. [< lat. propraetor, cf. fr. propréteur]. Vezi definitia »

CANALIZATÓR, -OÁRE, canalizatori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care canalizează. – Din fr. canalisateur. Vezi definitia »

STAVROFÓR, stavrofori, s. m. Preot sau arhimandrit (în Biserica ortodoxă) care poartă, ca distincție ecleziastică, o cruce (de aur) pe piept. – Din ngr. stavrofóros. Vezi definitia »

ANTISECRETÓR, -OÁRE adj., s. n. (medicament) care inhibă o secreție. (< anti- + secretor) Vezi definitia »

CUNOSCĂTÓR, -OÁRE, cunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu; expert. ♦ (Persoană) care are un gust rafinat. – Cunoaște + suf. -ător. Vezi definitia »